umbre&orez
Colectia: Poezii de Dragoste
neînceput
ca un copil
nen?scut înc?
ea înmugure?te în miezul nop?ii
la mii de ani lumin?
de lumin?
coboar? pe c?ile laptelui
pân? în sfârcul umbrei
?i m? hr?ne?te
cu o iubire
i
n
t
e
r
mi
na
bi
l?
o iubire f?r? oase, care nu ?tie drumul spre cimitirul elefan?ilor
dar care poate fi sculptat?
în obrazul de filde? al mamei mele. alb
ca orezul cu lapte.
avea ea o metod? special? când îmi f?cea orez cu lapte
sp?la orezul cu grij?,
când mâncam p?rea c? s?rutase fiecare bob ?i apoi îl sfin?ise,
a?a sunt mamele
iubesc f?r? nicio ru?ine. de la ea am înv??at ?i eu
s? fac lucrurile s? fie cât mai evidente
?i nu mi-e team? s? joc totul pe o singur? carte
pun iubirea la mare distan?? de sursa de lumin? astfel încât
umbra ei s? fie suficient de lung? s? ajung? pân? la tine.
în orice caz,
mamele ?tiu ce fac. eu vreau s? fac m?car jum?tate, s? te ?in de mân?
s? te duc pe drumul unde sfiala se împarte în dou?
aici puii de s?rut se culcu?esc unii într-al?ii
se spal? pe buze
?i apoi încep s? împart? lumina în multe f?râme
mici cât ni?te boabe de orez. se a?eaz? în dreptul sursei de lumin?
se întorc cu spatele ?i merg prin arterele umbrei
c?tre tine
pres?rând orezul bob cu bob
s? g?se?ti drumul spre mine.
ca drumul s? î?i fie mai u?or,
am s? mor de la mine pân? la tine. am s?-i pun
s? m? îngroape din pas în pas, ca inimile mele
s? fie un pod pentru t?lpile tale.
cînd ai s? vii,
am s? te a?tept cu juc?rii
c??el, crocodil, ursule?, pas?re
toate înnodate din firele curcubeului. am s? m? îmbrac
în costumul de iubit
pe care mi l-au dat mama ?i tata.
pentru tine am o rochie de sear? superb?
cusut? din s?ruturi,
de om ?i de pui de om ?i multe alte s?ruturi de cristal de diamant
cum se s?rut? celulele între ele.
în pa?i de dans mergem apoi s? plant?m
orez peste tot,
oriunde exist? o moarte,
ne vom iubi peste m?sur?, pân? eu voi na?te din mine
s?ruturile de pe boabele de orez plantate de mama în copil?rie
iar tu vei plânge fericit? o lacrim? alb? din vârful inimii
vom merge a?a
ca din stea în stea, ca din bob în bob
ca din moarte în moarte
pân? ni se vor albi pe rând
hainele, p?rul, ochii, pielea, sufletul
atunci vom trece pe lâng? locul
unde locuie?te dumnezeu,
ne oprim o clip? la poarta lui s? ne imprim?m
palmele noastre albe pe poarta lui
un semn cum doi copii
cu mâinile murdare de vopsea mai fac asta câteodat?
gândindu-se la ve?nicie.
el ne va în?elege ?i va zâmbi
rev?rsând o lumin? f?r? margini asupra noastr?,
îi vom întoarce spatele, ne vom continua drumul
urmând umbra infinit? care se va forma
de la noi
pân? la cap?tul
iubirii
i
u
b
i
Trimite si tu o poezie de dragoste! Trebuie sa iti creezi un cont pe site-ul oficial de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii de dragoste" vor aparea pe acest site.