Bun? seara pas?re-suflet

Colectia: Poezii de Dragoste

carte de iubire
---------------

atât am scris în via??: o carte
de iubire
nu are vreo prefa?? ?i e a?a
sub?ire,
încât nu ai, anume, ce s? cite?ti întâi,
nici ce s? la?i în urm?,
pe gânduri
când r?mâi


am scris-o pentru tine,
?tiind c-ai s-o închizi,
cu ochii deodat?, precum acei timizi
iubi?i ce nu-?i pot spune
naivul lor secret...


am scris-o pentru tine,
la dou? mâini, încet,
cât s? mai sim?i o vreme,
o vreme-ndelungat?,
crezând c? s-a sfâr?it,

c-ai scrie-o

înc-o dat?



foarte înalt?
-------------

într-o zi am devenit foarte înalt?
atât de înalt? încât p?s?rile au început
s? m? ocoleasc? visând la ??rile lor
cu oameni calzi ?i m?run?i

ce dac? eram mai copil decât soarele
timpuriu ce se b?l?cea în piscina
cerului împro?cându-m?
cu lumin??

eu eram atât de înalt? încât m? sim?eam
b?trân? urât? ?i rea

nu m-am oprit aici am crescut
?i în zilele urm?toare
am crescut ca dintr-un p?mânt plictisit
s? tot doarm? ?i s? m?nânce

ca dintr-un p?mânt ce se ru?ina
de cuvintele r?sfirate pe orizontal?
?i acum exact pe scheletul meu
î?i înf??ura vrejul
ideilor






copil?rie
---------

ciufulit? diminea??
o privesc zâmbind cu drag
chipul ?sta de paia??
somnoroas?
nu ?i-i drag?

c?m??u?a ei de frunze
?ifonat? ?i l?lâie
dezvelind genunchii mici
cu arom?
de l?mâie ?

când o v?d a?a-nsorit?
mie mi se face dor
de c?su?a zgribulit?
din curtea
bunicilor

de to?i merii ?i cire?ii
profe?ind în prim?var?
rodnic? adolescen??

eu copil
întâia oar?





nimic mai armonios
------------------


nimic mai armonios decât
o diminea?? ?i un b?rbat
un trotuar ?i o ploaie
o cea?c? ?i-un trandafir

nimic mai armonios decât
o fereastr? ?i un copac
o clepsidr? ?i o femeie
o br??ar? ?i un stilou

nimic mai armonios decât
un copil ?i o pern?
o scoic? ?i o cirea??
o vioar? ?i-un pesc?ru?

nimic mai armonios
decât muzica începutului
unei mari iubiri



?i na?terea venea peste noi
---------------------------


era o întâlnire frumoas?
ningea
fulgi mari de dragoste c?deau pe umeri
?i umerii se topeau

era altfel decât de obicei
era ca un s?rut între lumin? ?i întuneric
via?a î?i dezgropase picioarele din n?me?i
?i pornise la vale cu trupurile noastre
uimite în sanie

alunecam înainte
spre paradisul copil?riei
dou? frun?i sub o glug?-mbl?nit?

era o desp?r?ire atât de frumoas?
vântul ?lefuia patinoarele
cioplea crucile de nea ridicate
peste noapte în parcuri
în?epa cu ace de cristal baloanele vârstelor
?i na?terea venea peste noi
ca o avalan??

sub care cred c? am ?i murit



poem
----


ninge cu secunde albe
peste turle-nchipuite
de parc? ne-ar recita
timpul
un poem
iubite

scris m?runt ?optire clar?
în v?zduhul meu de dor
fie-?i lin? ve?nicia
cum e clipa
alta-n
zbor

strânge pumnul peste vers
e a ta litera cald?
vârste s-au topit de mult
un copil
în piept
se scald?

cre?te-mi-l cu darul t?u
de lumin? ?i-l voi cre?te
ca pe-o inim? ce doare
numai
dac?
nu iube?te



Rug? t?cut?
-----------

rug? t?cut?
mi-e cerul învins
de candela iernii
în lume a nins

sub aripi de cear?
un dor de lumin?
chemat-a spre sear?
to?i a?trii la cin?

se-aprind lumân?ri
se cerne z?pada
se umple de tine
în mine livada

?i roadele-s dulci
p?strate în ger
topite în gur?
nimic nu-?i mai
cer



E noapte, Doamne
----------------

E noapte, Doamne, noapte de osând?,
cu fulgere pe cer întret?iate,
în mine-un înger st?, senin, la pând?,
înl?comit
de micile-mi p?cate

E noapte, Doamne, în pustie sfin?ii
în cle?ti de ger se las? sf?râma?i,
în mine-un înger vrednic face-o list?,
p?gânul,
tot cu cei nevinova?i

E noapte, Doamne ?i m?-ncearc? visul
acela, al virtu?ii f?r? seam?n,
în mine-un înger stinge o lumin?
cu-o lacrim? arzând,

de frate geam?n



Undeva, cândva
--------------

când vor pluti la suprafa?a
acestei lumi melancolii
cu plete negre r?sfirate
spre z?ri bolnave ?i pustii

când se vor scutura zadarnic
din ultimele albe stocuri
petale de cire? ?i luna
va fi strivit?-n cer de blocuri

când timpul însu?i va ajunge
un cer?etor în ve?nicie
?i prin neant va scormoni
dup? un chin o bucurie

când vor uita copii s? râd?
?i vor striga mam? ?i tat?
oricui se-ntâmpl? s? le-a?in?
prin via?? calea lor ciudat?

când îngeri p?zitori cu rândul
vor face omului atins
de molima închipurii
ori de-alt? patim? învins

când iadul va trezi smerit
de sub z?pezi fal?i ghiocei
ai purit??ii ?i p?mântul
va amu?i pe veci sub ei

tu s? î?i aminte?ti de-aceste
pu?ine clipe împreun?
?i pe-acel om ce î?i va fi
aproape-atunci

s?-l iei de mân?



Când noaptea
-------------


E ora noastr? de culcare,
în geam se leag?n? perdele,
ca-ntr-o subtil? fluturare
de frunze, aripi, doruri,
stele


Nu este nimeni s?-n?eleag?
de unde vine, cu ce rost,
când noaptea se întinde-ntreag?
peste acest ora?
anost

E poate doar o tres?rire
din foste vremuri viitoare,
un vis hoinar, ori vreo iubire
ce nu ?i-a mai aflat
hotare

Sau este doar un tremur fin,
al unei mâini ce se întinde
?i, când atinge, doar pu?in.
se d?-napoi de la a
prinde

Ar putea fi o fâstâceal?
a unui Creator t?cut,
ce-?i scald? tocul în cerneal?
?i-o ia mereu
de la-nceput,

mânjindu-?i guler ?i man?ete
cu stropi de cer, cu lun? plin?,
atins de ve?nice regrete,
c? nu creeaz?
pe lumin?

Oricum, to?i cred c?-n ?apte zile
a terminat, ?i-acuma ?ade,
cuprins de nostalgii senile,
ca o fantom?
cumsecade

De ce nu s-ar ivi în treac?t,
la geamul t?u, ori la al meu,
s? ne deschid? ?i-acest lac?t
al min?ii, trist,

chiar Dumnezeu ?



trist? ca z?pada
----------------

suav? iarn? se-nfirip?
între o fat?
?i-un pian
un fulg pe clape hoin?re?te
un sunet ?chiop st?
pe divan

fantoma unui anotimp
î?i scrie numele
pe ziduri
cu ghimpi de ger l?sând adânci
pove?e
la-nceput de riduri

e doar o poezie scurt?
lucid?
trist? ca z?pada -
felin? oarb? pe-un pervaz
pierind de cum atinge
strada



O toamn? a pl?cerilor frivole
------------------------------

se învârte?te toamna pe c?lcâie
?i face piruete
-ame?itoare…
o piatr?-ar vrea în aer s? r?mâie,
o frunz? e s?tul?
s? mai zboare

într-un vârtej de vise ?i speran?e,
de am?giri ?i fumuri,
ca-n iubire,
pentru nimicuri scumpe rup chitan?e
arti?tii vânz?tori
de suvenire

vei cump?ra orice, de ori?iunde,
e-o toamn? a pl?cerilor
frivole,
când nu ai cum, nici unde-a te ascunde,
de norii care circul?
pe role

po?i refuza, sub un pretext m?runt,
s? iei ceva ce piere-n pas
cu anii,
dar timpul te prive?te-atât de crunt,
c? parc? te oblig?
s? sco?i banii



Ca tu s? vezi
-------------
|
E doar o sear? lini?tit?,
o nou? zi ce se descheie
la nasturi, atârnând,
vr?jit?,
de gâtul lunii,-aceea?i cheie.

E doar un început de noapte,
când înc? nici un felinar
nu s-a aprins
?i-n loc de ?oapte
se-ngân? greierii arar.

Tu taci, eu tac, p?mântul tace,
un calm de ve?nic? ninsoare
din în?l?imi
a?terne-o pace
pe toate cele trec?toare.

?i greierii se-ngân?-arar,
l?sând în urma lor ecou,
se-aprinde primul felinar,
ca tu s? vezi

s? pleci din nou.



Treze?te-m? iubitule
--------------------

n-am dat verde copacilor
e târziu
clipele s? le-mpart
s?-mi ?terg pleoapele negre
s? mut lumina
mai aproape de orizont
s? arunc p?s?rile pe cer
du-te zborului
du-te

m? adumbresc visele
n-am dezlegat cuvintele
cu ce-o s? se joace
degetele acum
n-am v?ruit aerul
n-am brodat monograma
pe gâtul porumbelului
nici roua pe spicele
mute

treze?te-m? iubitule
iute



Lucruri banale
--------------

lucruri banale
atât de banale încât devin vizibile
doar în lumina
care le r?scole?te

str?zi pe care ai mai trecut
drumuri c?tre niciunde
?i dintr-o dat? poarta Fiin?ei
unde sufletul se desparte de trup
v?zul de privire
cântecul de limba c?reia
s?rutul vremelniciei
îi fu prieten amar

?i zorii
zorii ace?tia ca o scrisoare
de dragoste
din care gâzele mioape ale
alfabetului nostru
î?i pot lua zborul
oricând



De colorat cu verde
-------------------


dac? a? fi iarb?,
ah, dac? a? fi iarb?, a? iubi gleznele
de copii ?i fuga nebun?,
a? iubi râsul tinere?ii, s?rutul din crâng
?i a? mai iubi ro?ile zorilor învârtind
zilele f?r? coviltir

ce a? mai iubi, dac? a? fi iarb?,
copitele cailor ?i fructele putrede,
a? iubi pietrele dogorind, zorelele
ag??ate de garduri,
?i, cu fiecare ploaie, perdeaua rece
dintre cântec ?i anotimp

dar eu sunt o carte pe genunchii
vie?ii, o carte de colorat cu verde
speran?ele goale



Pe frunze-ng?lbenind deodat?
----------------------------

Mai scrie-mi, Doamne, o scrisoare,
Atât îmi place cum îmi scrii,
Pe ape-adânci, cu unde clare,
Când nori anun??
C? nu vii.

?i numai versul ce-l a?ezi
Pe frunze-ng?lbenind deodat?
Mi-arat?, Doamne, cum vibrezi
Când vântu-l prinzi
?i-l pui s? bat?.

Adeseori t?cerea Ta
Mi-e cea mai dulce-apropiere,
C?ci Tu nicicând nu m-ai l?sa
S?-Ţi pun pe limb?
Numai miere.

Mai spune-mi, Doamne, despre Tine,
Cum de ?ii, ?i-azi, toate-mpreun?,
Din ce str?fulger?ri divine
Se na?te-o strângere
De mân?.

Sau scrie-mi, uite, de-ai o clip?,
Pe-un fulg de nea, doar ca s? ?tie
?i-al meu iubit cum se-nfirip?,
Ca din Nimic,

O Poezie.



Oglinzi
-------

Am dreptul, nu-i a?a, s? m? ?in deoparte,
s? adopt o atitudine lejer?,
s? privesc dintr-un unghi oarecum favorabil furnicarul
de oameni,
am dreptul s? vreau s? în?eleg mai mult decât s? vreau
s? tr?iesc, s? r?mân la fereastr? dup? ora stingerii tuturor luminilor,
s? ?in mâinile în buzunar înaintea nefericirii
?i chiar s? îi intorc spatele f?r? a spune vreun cuvânt
(nu nefericirea, orice ai crede, m-a f?cut pe mine ce sunt),
am dreptul la mai mult decât dac? via?a mi-ar fi indiferent?,
s? scotocesc prin visul t?u,
s? suflu în praful sacru de pe mobilele lui din lemn
lustruit,
s?-mi las amprentele pe toate paharele de cristal a?ezate cumin?i
cu gura în jos,
s? aburesc oglinzi ce reflect? doar chipuri înghe?ate
de majordomi,
am sau nu am dreptul, r?spunde-mi, s? fiu st?pâna
singur?t??ii tale,
s? invoc umbrele boemei,
s?-mi plimb degetele pe coardele invizibile ale harpei,
s?-mi ofer surâsul unui cuvânt inspirat,
dar s? smulg limbile de neîn?eles
ale Orologiului?



de?i în povestea aceasta
------------------------

visele se întrep?trund, e seara ceasurilor
cu limbi t?cute ?i a cioburilor de lun?-mbufnat?

mica femeie ce-?i traverseaz? povestea
e geloas? pe multele sale chipuri descoperite
într-o singur? privire, a lui

noaptea îi a?eaz? pe umerii str?vezii
?alul tesut din speran?ele îndelung t?inuite

fiecare fo?net e un cântec prea dureros
fiecare alunecare implor? mut oglinzile
s?-i întoarc? imaginea de odinioar?

pe ochiul b?rbatului coboar? o pleoap? albastr?
un surâs nem?rginit se ive?te
lâng? buzele ce împing cuvintele înspre inim?

dac? l-ar întreba cineva - de?i în povestea aceasta
nu mai locuiesc de mult decât fiecare în cel?lalt -
ar spune c? abia acum a deslu?it
în c?limara destinului ei

singur?tatea femeii



fotografie
----------

b?rbatul acela iubea
Femeia

o iubea pentru frumuse?ea ei
trec?toare

pentru aripa de fluture
pentru genele de iarb?
pentru oasele de z?pad?
ce i se topeau între degete

îi pl?cea s-o descopere
în toate f?pturile ce-?i croiau
din neîntâmplare
drum de secund? prin timpul
inimii lui

?i descoperind-o
s? o priveasc? îndelung

imortalizând-o cu un clipit
pe retin?



femeia aceea
------------

femeia aceea era altfel
pe chipul ei treceau b?rba?ii
fragili
în ochii palmelor tres?reau
izvoare de patimi
nu mai avea de mult
nici un nume nu era tân?r?
nu era b?trân?
to?i îi spuneau
Ea

p??ea pe silabele clipei
despletit?-n oglind?
îngâna cu buze-nflorite
imn fraged unui s?rut
o visau trandafir în ve?mintele
apusului
la fereastra ei
o lumin? difuz? t?inuia
r?s?ritul

femeia aceea locuia
cu un singur b?rbat în inim?
pe o insul? scufundându-se
în istorie

?i nu purta cuvinte podoabe

nimic



cuib de lumin?
---------------

î?i place s? te joci cu sufletul meu
s? scuturi crengile
cuvintele s? cad?
s? cad?

cau?i cu înfrigurare noi
?i noi pretexte
din via?a ta s? ie?i
în via?a mea s? intri

începi s? vii la ore tot mai ciudate
în ve?minte tot mai ciudate
de p?s?ri pe care
dac? le-a? recunoa?te
le-a? putea numi

î?i place mai cu seam? s? zbori
pe deasupra poemelor mele
c?zute în iarb?

l?sând în iarb?
pentru când vei reveni
dac? vei reveni

un culcu? cald
un cuib de lumin?



zâmbe?ti frumos
---------------

zâmbe?ti frumos când timpul
e doar grab?,
când mla?tini, într-o scârb?,
scuip? nuferi,
când inima nu are
alt? treab?
decât s? î?i arate
de ce suferi

zâmbe?ti senin, ca o cetate
mut?,
ce î?i prime?te solii
cu mândrie,
de?i în sine poart?,
nev?zut?,
de ani ?i ani, aceea?i
b?t?lie

zâmbe?ti duios când, singur,
ca o stan?,
la templul Poeziei
faci de straj? -
?i doar tandre?ea asta
inuman?
pe-orbit? ?ine clipele
de vraj?



mi-am împletit p?rul
--------------------

mi-am ?esut c?ma??
din fire de ploaie
s? fiu frumoas? în ochii lui
s?-i alunec pe suflet
în ?oapt?
?â?nind murmur
de dor dintr-o lacrim?
coapt?

mi-am colorat umbrele
ca pe frunze
în goan? prin anotimpuri
ame?itoare
s? fiu frumoas? în palma lui
culegând cuvintele
din copacii cu roade
amare

mi-am împletit p?rul
cu izvoarele nop?ilor
s?-mi fie întuneric s? caut
luna ori soarele
prin trupul lui ce va aprinde
în ultimul ceas
la flac?ra inimii
ve?nice felinarele


Vom arde pân’ la cap?t amândoi
------------------------------

Vom arde pân’ la cap?t amândoi,
tu ca s? po?i, în fine,
s? te stingi,
eu ca s? ard ?i rugul de sub noi
ce ?ine adev?rul
între chingi.

Vom arde, nu mocnit ca alt?dat?,
ca un b?rbat
în inima femeii,
ci, iute – o v?paie încordat?
de mistuirea-n sine
a scânteii.

Destul aceste fl?c?ri solitare
printre c?rbuni
s-au gudurat sfielnic -
nu au atins mirabila dogoare
?i nici lumina
focului cucernic.



a?a de frumoas?
---------------

în fiecare diminea??
m? nasc pentru tine
iau chipul unui cuvânt
p?r?sesc trupul viselor
sunt

aprind cu soare
lumân?rile r?s?rind din
p?mânt
s?rut pere?ii alba?tri
ai cerului
sunt

doamne ce boabe
de rou? pe obrajii vie?ii
m?-ncrunt
eu a?a de frumoas?
nu am fost de când
sunt



trece vara
----------

gust
de toamn? roade
coapte
pe o buz? de copac
clar de noapte
scrut?toare o anten?
de gândac

luna
intr?-n scorburi iar?
c?utând timpul r?mas
pe sub ochi
îi trece-o var?
?tergând fiecare
pas

lung
e drumul înainte
printr-un ochi
alb de cocor
vântul flutur? ve?minte
nasturi
ar?i cad în
pridvor




de-acum se scriu poemele de toamn?
----------------------------------

de-acum se scriu poemele
de toamn?
se l?crimeaz? poate pe furi?
lâng? mormântul verii
ce îndeamn?
la medita?ii sumbre
ochi închi?i
vor derula un film al nep?s?rii
atâtea anotimpuri au pierit
ma?inile poli?iei salv?rii
zadarnic prin ora?
le-ai auzit
nu a sc?pat intact?-o amintire
o frunz? înspre verde
nu s-a-ntors
?i sufletu-?i golit fu de iubire
cum de-un must dulce
strugurele stors
dar nu te-mpotrive?ti
de-acum se scrie
un nou poem ?i el ca celelalte
va face pentru-o clip? s? învie
o pas?re un cântec
între halte
un tren cu pasagerii
muribunzi
de-acum se scriu poemele
de toamn?
oricât ai vrea în tine
s-o ascunzi


întomnând
---------

cu degete g?lbui
în ve?tedu-i
fotoliu
fumeaz? trist?
doamna
speran?elor în doliu

azi vântu-i dezlegat
de bucurie latr?
?i mu?c? de obraji
un heruvim
de piatr?

sub?ire
ca o frunz?
o fat?-ncerc?nat?
rememoreaz? zborul
învolt
de alt?dat?

cu-o funie de ploaie
se spânzur?
ora?ul
o toamn? resemnat?
ia mor?ii
cu f?ra?ul





E?ti sincer?, lume
------------------

E?ti sincer?, lume,
Când trist?, bolnav?,
Iei masca aceasta,
De lini?te grav?.

Când plin? de scrum,
De gânduri postume,
Prezici viitorul,
E?ti sincer?, lume.

Când scurmi în iubire,
Cu degetul frânt,
S? cau?i cerescul
Sub pumni de p?mânt,

E?ti sincer?, lume.
E?ti sincer? foarte,
Ca versul ce-l pui
Pe sunete moarte.

Ca visul ce-l la?i,
C-o sfoar? de glezn?,
S-ating? n?luci,
S? zburde prin bezn?.



Azi
----

Azi, Doamne, doar atâta ?tiu,
C? ne-ai l?sat icoana Ta,
Oglind? spre-a ne fi-n pustiu,
Când chipul ni-l vom cerceta


C? doar n?dejdea mai alung?
Cumplita îndoial? – fiara
S?rind la suflet s?-l str?pung?
Pe omul ascu?indu-i gheara


?i ?tiu ce mult o s? ne doar?
Când truda va lua sfâr?it,
Atunci, pentru întâia oar?,

C?-n Tine Nu ne-am odihnit



semn
----

a dat în floare pomul,
m-am scuturat în mine,
pe-o cruce alb?, omul,
în strai
de m?r?cine

culoare-n clipa tern?,
pumn de p?mânt, m? strâng -
?tergare de lucern?,
azimi
ce se tot frâng

s-a în?l?at l?starul,
icoanele din lemn
scot la lumin?
harul,

l?sând ?i firii-un semn



Cenu?? vând
-----------

Mi-e co?ul gol de mult nu ai mai pus
în el vreun rod
o poam? cât de-amar?
?i singur m-ai l?sat dar singur nu-s
sunt trup ?i îmi trag umbra
de o sfoar?

Printre z?pezi croitu-mi-am un drum
ce s-a topit
?i-a ars sub el podeaua
cos fulg cu fulg o arip? de scrum
cenu?? vând s?-?i cump?r Doamne
neaua

La sufletul acesta r?stignit
m? uit piezi?
prin sticla v?lurit?
a lacrimii în care-am a?ipit
pre? de un plâns pe-o piatr?
însorit?

?i rup târziu din urlet o fâ?ie
îngust?
ca un ?ip?t ce m? strânge:
când plou? peste lume d?-mi ?i mie
un strop curat
de-aghiasm?

ori de sânge



Omul cel mai trist
------------------

Sunt omul cel mai trist din lumea
pe care singur mi-o croiesc,
uitând c? nu mai am putere,
în ea, ?i eu
s? locuiesc.

Din to?i, sunt omul cel mai gol,
o cas? plâns? ?i pustie,
c?ci tocmai a fugit fantoma
ce-ar fi putut
s? m? învie.

Sunt omul cel mai la?, curajul
m-a dat pe mâna tuturor
ispitelor ce au min?it
c? m-am n?scut
înving?tor.

De-o via??, sunt cel mai încet,
de?i ca timpul fug spre mâine,
s? pot culege-un bob de grâu
cu mâna ce-a-ngropat
o pâine.

Sunt cel mai rece, mi se pare
c? inima îmi st? pe loc,
c? sângele-mi înghea??-n vene,
cu toate patimile-n
foc.


Sunt cel mai aspru, mângâierea-?i,
pe-obrazul meu, ar suferi,
?i tu cu ea, de-aceea-?i spun:
sunt cel mai om,

m? po?i iubi ?



Ninge blând
-----------

Ninge blând peste ora?ul
ce amenin?? spre cer,
strângând cu o mân? rece,
gârbov,
un baston de fier

Ninge ca f?când în ciud?
gerului necru??tor
?i-unui vânt ce tot alung?,
sprinteni, fulgii
din decor

Ninge ca ?i cum o barb?
de z?pad?, ce minune,
pân? la p?mânt i-ar cre?te
unui sfânt
în rug?ciune

Din str?fundul unei inimi,
ninge, ori din-naltul min?ii;
ca din ochii unui prunc
ce-?i descoper?
p?rin?ii

Ninge ?i e totul alb
?i nimic nu se mai poate
peste câte daruri scumpe
i-au fost lumii, din cer
date...



Caut un anotimp
---------------

Ce fel de fiin?? sunt eu,
de nu ?tiu despre mine decât atât,
c? iubesc ?
Iar dac? arborii înflori?i, scuturându-se,
pot gr?i despre ceea ce-i tulbur?,
eu ce pot ?

Te-a? uita pentru o vreme,
dar nu aflu în mine momentul desprinderii.
Caut un anotimp al des?vâr?irii,
al cuvântului-rod.
Cu cât drag, inimii, în nesfâr?ita ei d?ruire,
îi va fi dat s? umple atunci
cupa gândului...

Înc? te silabisesc t?inuit, cu uimire.
Înc? îmi îndulcesc buzele
cu ?oaptele dorului mocnind în candoare.
Ca ?i cum trupul meu ar fi dat pe rând
vârstele înapoi,
f?când pe sub arcul înfior?rii tale
ultimul salt...

Ţi-a? da pace pentru o vreme,
dar nu aflu în tine decât
speran?? sfioas? de cântec,
ingenu? r?sucire de sunet
pe lujerul
unui vis...



râzi sau fugi
-------------

a?teptare din
a?teptare
privirea se desface
din miez începând
irisul
plictisita mea floare
c?scând

greu mai trec
ve?niciile greu
împletit? soart? de fugari
prin împ?r??ie
din toate nop?ile p?mântului
te-ai g?sit a una
f?r? o mie

"miere luminoas? în porii
albi ai Întunecimii tale"
râzi sau fugi
de aura blestemului meu
adormit între
rugi

frumoasele ploii
toren?iale
ca sângele vie?ii c?lare pe
trup
roiul de cuvinte fatale
r?t?cit lâng?
stup



Femei albe
----------

Ca o arip?,
Inima în piept mi se zbate.
În lume sunt multe femei albe

Cu plete întunecate.

Doar mie cuvintele-mi stau,
Câteodat?, în gât,
C?ci ?in de mult sub limb?
Un sâmbure.

Un s?rut.

Ai s?-l spargi, iubirea mea,
între din?i?
Iluzoria lui dulcea??
Am s-o simt?

Ai s-o sim?i?

Cât pot, prelungesc basmul.
Sunt sever? - mi-e greu!
Cu bra?ele te-a? cuceri,
Dac? nu ar fi cele o mie ?i una
De nop?i

Ale destinului meu.




Tu spune-mi dac? vrei s? plec
-----------------------------

Tu spune-mi dac? vrei s? plec
Cu toamna asta ce st?-n gar?
Tr?gând cu sete în pl?mâni
Gudron din ultima ?igar?.

Nu te sfii s? m? alungi,
Am stat destul, iar drumu-i lung
Pân? acolo unde sigur
E doar c? nu o s? ajung.

E poate ceasul când ai vrea
S? fii cu tine, s? cite?ti
Ceva u?or ?i de nimic
În rest s? nu te sinchise?ti.

Deci, spune-mi dac? vrei s? plec
?i-o s? m? duc, nu-i cea dintâi
Îndep?rtare dintre noi
Când tu dore?ti s? mai r?mâi.




Bun? seara pas?re-suflet
------------------------

Bun? diminea?a pas?re-suflet
Flanând pe coridoarele
Cerului

Bun? diminea?a cuvânt descul?
Ce te adapi din izvoarele
Nostalgiei

Aici în aceast? câmpie cu patimi
?i ciocârlii
Vom ridica un munte tandre?ii
Cu vârful pân? la nori

Bun? seara
Pas?re-suflet

Bun? seara
cuvânt descul?



pe lâng? sângele zidit
----------------------

nu vezi nimic
e umbra ei
e Ana ta dintre
femei

?i merge-ncet
cu pas ?optit
pe lâng? sângele zidit
în trupul
cald
de mân?stire

o umbr? doar
?i e sub?ire
o clip?-ngust? de uimire
prin fanta
lacrimii lumin?

e strop de cear?
vorb? lin?
topit?-n palma
unui dor
vâslind în largul
ochilor


nu vezi nimic
e-un început
fiorul care a trecut
?i s-a întors
s? isp??easc?
secunda mor?ii

prea fireasc?



Tu
---

S? l?s?m lucrurile a?a cum sunt ?
S? ne prefacem c? suntem doi,
nu doar unul, înso?it pretutindeni de propriul s?u ideal?
S? ne ascundem în vis
ca într-o lume a tuturor posibilit??ilor?
?i ceilal?i s? ne urmeze, n?d?jduind?
Sau s? ie?im în Lumin?, fiin?a ?i uria?a ei umbr?,
r?sfrânt? peste oameni ?i case?
Ar trebui s? împ?r?im din dragostea noastr? tuturor,
sau doar acelora ce privesc în sus, p?timesc ?i se roag??
S? fim sinceri? Cu cine? De ce?
Numai pentru c? noi doi nu putem min?i?
Pentru c? nu ne putem reg?si unul pe altul
decât în cei foarte blânzi, one?ti, r?bd?tori?
Cât de ciuda?i vom p?rea oare ie?ind împreun?
din cercul nostru închipuit din imagini?
Cu ce emo?ie ne vor întâmpina inimile
care nu ?i-au perceput înc? b?taia,
aflate în a?teptarea a ceva f?r? de nume, f?r? de chip?
Cum vor îndura s? nu ating?, mereu la un pas distan??,
n?luca fericirii?
Vei fi acolo? R?scump?rând prin prezen??
naivitatea de a nu fi crezut c? fiin?ele sunt capabile
?i de altceva decât de o banal? convie?uire?
Sau vei fi atât de departe,
încât nimeni nu va mai vedea vreodat?
fa?a misterioas? a dragostei?
Aura ei?



Vreau s? suferi
---------------

Ai dreptate, uneori vreau s? suferi, s? suferi teribil!
S? suferi de a fi fericit!
Pân? la a v?rsa o lacrim? cu adev?rat fecund?.
Eu, pentru mine, nu-mi doresc decât bucuria ta.
F?r? bucuria ta, cum voi ?ti cât vei fi suferit
de pe urma demonicei mele perseveren?e ?
Ai dreptate, vreau s? te îndr?gostesc!
De toate fiin?ele care nu sunt eu!
Vreau s? le iube?ti pe fiecare în parte, f?r? limit?,
cum pe mine m-ai iubi, dac?...
Nu m? pot gândi decât la universul ce se prefigureaz? în tine.
La fereastra deschizându-se c?tre dincolo de incertitudine.
La broderia de cea?? pe care doar soarele inimii o des?ese,
curmând, lucid, savante specula?ii.
Nu te-ai în?elat nici o clip?, vreau s? suferi!
Din pricina a tot ce este mai frumos ?i mai m?re?
în chiar tine însu?i.
S? suferi intens de a nu fi ?tiut.
Ah, cât de mult vreau s? î?i plângi apoi fericirea
în amfora existen?ei mele îndoielnice...



Murind c?prioara
----------------

- uite
prima m?rgea de ploaie
în cearc?nul
curcubeului
- draga mea, e lacrima
zmeului

- ascult?,
o ?oapt? în verde,
sub?ire
- e doar o speran??
murmurat? în vânt
- ba e o nou? planet?
de ierburi
- cu soarele
sub p?mânt

- ecoul aripii,
îl presim?i
scuturându-i-se timpului
în ureche
- aud numai ceasul
ce a rostit ora
desp?r?irii
pereche


- dac? vrei, împing
t?cerea mea
pân? mai departe
de stele

- fugi, cântec, fugi
s? nu te g?seasc?
diminea?a

murind
pe buzele mele



Visul
-----

tu e?ti un vis ?i înc? nu ?tiu cine
nu te-ar visa
un vis adev?rat
pe care minte-acela îl va ?ine
ce a fost treaz atunci
când te-a visat

eu simt deja cum m? cuprinde-un somn
nespus de dulce
dragostea de tine
de-aceea plec nu-i timpul s? adorm

ce vis atât de-aproape
ne-ar mai ?ine?




Doar azi, ?inând o carte pe genunchi
------------------------------------


doar azi, ?inând o carte pe genunchii
ce ieri mi i-am julit
copil?re?te,
îmi spun: aceast? ran? sângereaz?
?i-ntre coper?i cuvântu-
ntinere?te

dar gândul nu mi-l duc pân? la cap?t,
am vânt în p?r,
iar buzele de cear?
lipite stau de titlul str?veziu,
'Iubire',
care mâine-o s? dispar?

prin biblioteci în van vor scotoci
urma?ii-acestor clipe
atârnând
de soarta unei r?ni nevindecate
de patosul amar
al unui rând



La capul lumân?rii
------------------


la capul lumân?rii,-?i joac? umbra,
ah, jocul insolit,
ce-l recunosc -
c?ld?ri de var ?i soba ?i poteca
?i un b?rbat
c?lcând pe lemne -
trosc


dar neaua aruncat? de pe ghete-
‘napoi în drum?
dar luna de pe prag ?
fularu'-apoi - t?cerea ce astup?
?i gura mea ?i-a sufletului
drag






Cu fiecare clip?
----------------


Cu fiecare clip? ce mi-o rup
din suflet via?a-mi pare mai frumoas?
voi p?r?si cu lacrimi acest stup,
dar nu voi lua
?i mierea de pe mas?

C?ci unde plec dulcea?a nu-i a gurii
ce a sorbit s?ruturi ori cuvinte,
a patimii ascunse-n cortul urii,
a celor mai duioase
leg?minte

Dulcea?a nu-i a firii ce se-mbat?
cu vreun chip ingenuu, omenesc,
a inimii în care se desfat?
viclene-nchipuiri
ce-o osândesc

Ci e a unei lacrimi, fiecare,
va plânge-o negre?it, de va rosti
în sinea sa cuvântul...renun?are
la tot ce e mai viu

spre a tr?i



ceva
-----

va exista întotdeauna ceva
care nu-?i va permite
s? pleci

poate lic?rirea efemer?
ce înc? tope?te aurul
?i îl face s? tremure
ca pe un cercel la urechea
frunzei de toamn?

poate surâsul ce însteleaz?
ochii înl?crima?i
?i alung? st?ruitorul
duh al triste?ii

ceva m?runt
î?i va revela
din timp în timp nostalgia

te va re?ine pe aceast? lung?
plaj? a vie?ii
ca un bra? întins spre
necunoscut



în casa lumii lui
-----------------

m?-ntorc mereu acas?
c?ci omu-i casa mea
cu tot ce niciodat?
nu are
s? îmi dea

m?-ntorc cu mâna plin?
de proaspete cuvinte
pe care le-am ?inut
o ve?nicie
-n minte

descal? papuci la u??
prin t?lpile cu g?uri
se v?d fulgi de z?pad?
ce zboar? peste
h?uri

se v?d livezi ascunse
de flori ce risipesc
petale str?vezii
feti?elor
ce cresc

se v?d b?ie?i ce-arunc?
aprinse mingi solare
sp?rgând fereastre oarbe
tot ca din
întâmplare

se v?d ?i c?i pierdute
?i drumuri neumblate
c?ci m? întorc la om
mereu – fiindc?-s
toate

mai pline de-n?elesuri
de sens, de bucurie
în casa lumii lui
de?i el

nu m? ?tie



pui de dor
----------

pustiu f?r? tine, copil,
luntrea-mi înghea??-n plutire
pe ape,
leg?narea mi-e rupt?, amurgul ostil
vrea visu-mi în cer
s?-l îngroape

singur?tatea-i amar? pe limb?,
ca fructul ce-ntunec? gustul
?i cere
paharul de ploaie, copil nu mi-ai fi
de nu ?i-a? fi dat
mângâiere

s-o-mbraci câteodat?, nu des, c?-i sub?ire
?i piere ca ruga
în clipa
când puiul de dor, crescându-?i la piept,
î?i ia la purtare
aripa



Nu mai a?tept pe nimeni
-----------------------


Nu mai a?tept pe nimeni,
îmi pare c-ai venit
chiar dac? vântul, singur,
o u?? a trântit
Chiar dac? doar o umbr?
pe holuri defileaz?
prin casa cufundat?
în somnu-i de amiaz?

Nu, nu te mai a?tept
nu î?i mai dau târcoale
cu gându-nfiorat
de-atingeri ideale
Ce-ades ni se-ntâmpl?,
dar rar b?g?m de seam? -
st?pân? nu mi-e grija
c? nu vii, sau vreo team?

Iubirea-i, cum nu-i om
spre care s? te-ndrep?i
?i-n el s? nu te cheme

Fiin?a Ce-o a?tep?i





?i iar??i via se culege
-----------------------


?i iar??i via se culege
?i iar??i strugurii ca noi
Vor fi zdrobi?i pentru aroma
Acestor boabe

?i ce ploi

Ne-a?teapt?, seve-mbr??i?ate,
Închise-n rubinii t?ceri,
S? d?m savoare unui dor
Ce fu ?i-al nostru

Pân? ieri

?i iar??i vr?bii, pe butoaie,
Vor s?lta vesel, în ne?tire,
Ca într-o hor? f?r? bra?e,
Înaripate

De iubire

În timp ce frunzele-or s? cad?,
?optind de temni?a ce ?ine,
Ascunse-n inima ei fad?,
Pentru virtu?i,

Licori divine



Atâtea sute de scrisori prin lume
---------------------------------

atâtea sute de scrisori prin lume
spre fal?i destinatari
c?l?toresc -
mai bine s? nu poarte nici un nume
acei ce-?i scriu,
acei ce mai iubesc

mai bine plicul lor s? r?t?ceasc?,
pe drumu-i tainic,
printre muritorii
ce n-au avut norocul s? g?seasc?,
în inimi, harta-ascuns?
a comorii

?i cine ?tie dac?, undeva,
iubirea n-o s? schimbe-o
via??-ntreag?;
fiindc?,-n alt? parte,-altcineva
nu reu?i, în veacu-i,
s-o-n?eleag?




Dac? ai v?zut o triste?e umblând
--------------------------------

Dac? ai v?zut o triste?e umblând
ai v?zut un om singur, în cele mai umile
ve?minte ale sale.
Ai v?zut inima unei p?s?ri
?ezând pe tr?gaci.
?i, numai dac? ai închis ochii,
ai v?zut aceast? arm? întoars? c?tre tine.
E ora când poezia se îndr?goste?te de cuvintele
ce i se refuz?.
Când visul î?i scoate straiele
?i cutreier? gol universul.
Când disperarea culege nectarul amar al zilelor
cer?ind boabe de rou? ?i de lumin?.
Dac? ai v?zut o triste?e umblând,
ai v?zut gândurile mele migratoare
odihnindu-se
pe muchia orizontului.



Alt? iarn?
----------

Iarna-aceea se va duce,
Va pieri din calendar,
C?ci, smerit?,-?i face cruce
Alt? iarn? lâng?-altar.

Palid?, în strai cernit,
De f?ptur? ?tiutoare
A tot ce a z?mislit
Pântecul lumii ce moare...

Doar din cer b?tut-a drumul,
Ca un înger solitar,
S? culeag? de jos scrumul
Arderilor în zadar.

?i s? ning? peste toate,
Rev?rsându-?i ca prin vis,
Peste frun?ile-ncruntate,
Harul lini?tii, promis.

O aud b?tând iar toaca,
Ce, în locul ei, vorbe?te;
De pe clopot, promoroaca
Lunec? ?i se tope?te.

Fulgii, dup? liturghie,
Ies în strai curat, de nea,
Mirui?i de Dumnezeu:
Raiu-i la fereastra...ta.



secretul
--------

s-a stins fiorul clipei, lumânarea
e ostenit?, arde plictisit,
cât umbre-?i exerseaz?-ndemânarea
pe un perete proasp?t zugr?vit

odaia asta-i dat? cu chirie,
dar am s? î?i dest?inui un secret:
din când în când, pe timp de poezie,
aici a tras s? moar? un poet

nu are-un nume, nu a cunoscut
celebritatea, poate-o s? te mire,
decât printre acei ce i-au cerut
s? scrie-un vers, sau dou?, de iubire

iubite ?i iubi?i ce au trecut
prin c?m?ru?a asta - de r?mâi -
îi sunt datori s? ?in?, cum a vrut,
o flac?r? mereu la c?p?tâi



aici va lua sfâr?it c?l?toria
-----------------------------

aici va lua sfâr?it
c?l?toria

cuvântul,
de tr?ie?te cât un flutur,
e ca s? duc? pe-aripi
poezia

s-a terminat,
momentu-i
s? m? scutur

pe gene bruma,
roza într-o palm?,
pe-un fir de p?r un strop
din dou? ploi

sfâr?itul, deci

în unduirea calm?
a lacrimii
desprinse de ?uvoi

pe ce obraz z?ri-vei-o
tu mâine,

când vei porni spre umbra
-aceea, care?

misterul unei clipe
de uimire
s? nu îl spulberi,
taci!,
cu o-ntrebare


r?spuns nici nu-i
s? poat? s? cuprind?
ce-i deslu?it în ciobul
unui vers

odat? spart?-a inimii
oglind?...



epilog
------

de-acum încep s? ?terg cuvintele din carte,
cuvânt dup? cuvânt ?i moarte
dup? moarte,
spre via?a ce o ia mereu de la-nceput,
spre Tine, ce m-a?tep?i de ani
?i ani, t?cut

?i dac? nu am scris nicicând acel poem
pe care a? fi vrut s? Ţi-l dedic,
m? tem
c? nici nu-l voi mai scrie, ci doar îl voi tr?i,
luând pe umeri crucea t?cerii

zi de zi

---

Trimite si tu o poezie de dragoste! Trebuie sa iti creezi un cont pe site-ul oficial de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii de dragoste" vor aparea pe acest site.