Mit
Colectia: Poezii de Dragoste
– iart?-mi mâna care se sprijin? de tine, ?i mâna care te ?ine îmbr??i?at?,
?i mâna care î?i mâng?ie p?rul; ?i d?-mi lumina care se vars? peste p?dure;
?i d?-mi lumina care moaie cl?dirile ?i flutur? umbre peste lume;
?i d?-mi lumina care luce?te în ochii tigrilor de z?pad?
?i lumina care ?iroie?te de pe ei ca ni?te dâre, râzând;
?i, te rog, d?-mi lumina fl?c?rii de lumânare cuib?rit?
ca un sâmbure în... achena palmelor tale;
– c?u?, mi-a strigat, pr?p?dindu-se de râs – dumnezeule ce cuvânt! –
am zâmbit ?i eu, scuturând din cap ca ?i când i-a? fi mul?umit;
d?-mi lumina care picur? de pe stre?ini, dup? ploaie,
m-am pref?cut eu iar??i, râzând,
lumina din b?l?ile prin care alearg? t?lpile goale de copii
ca ni?te fluturi, ?i lumina care î?i înflore?te irisul. –
?i tu ?tii, m-a întrebat Mara, încetând s? mai râd?,
c? e un alt cer dincolo de cer? c? dincolo de mâna ta
care se sprijin? de mine e o alt? mân? a ta ?i înc? una dincolo de ea?
c? dincolo de toate cerurile sînt alte ceruri, ?i înc? altele dincolo de ele,
?i tot a?a la infinit? tu ?tii, m-a întrebat Mara, c? dincolo
nu se poate ajunge niciodat?, nu se poate tr?i decât
dincoace de dincolo, la nesfâr?it?
mâna mea de pe um?rul Marei ?i mâna mea care o ?inea îmbr??i?at?
?i toate celelalte mâini ale mele au amu?it. –
d?-mi lumina care... am încercat eu din nou, apoi m-am oprit.
te rog, am rugat-o aproape plângând, te rog nu-mi mai spune nimic,
nu mai pot s? aud. am sim?it atunci dincolo de cuvintele mele
celelalte cuvinte ?i cealalt? mân? a mea ?i um?rul Marei,
?i dincolo de ele altele ?i altele ?i altele la nesfâr?it,
pân? n-am mai ?tiut unde sînt,
ca ?i când s-ar fi f?cut pretutindeni noapte.
ca ?i când m-a? fi r?t?cit în celelalte cuvinte ale mele
?i în cele de dincolo de ele. n-aveam puterea s? fiu în acela?i timp
aici ?i dincolo ?i dincolo de dincolo ?i undeva m-am pr?bu?it,
undeva, dincolo de undeva, mâna mea a c?zut de pe um?rul Marei,
?i mâna mea dincolo de mâna mea a c?zut de pe um?rul Marei
dincolo de um?rul Marei, ?i într-adev?r m-am pr?bu?it la p?mânt,
?i dincolo de p?mânt m-am pr?bu?it la cer, ?i dincolo...
– am strigat: Mara!, c?zând, ?i strig?tul meu a ?â?nit dintr-o dat?
dincolo, în cel?lalt strig?t al meu, ?i dincolo de el, la infinit,
ca semin?ele dintr-un fruct, ca privirile dintr-un nud,
ca auzul dintr-un om surd, ca un fruct copt dintr-unul crud,
ca nordul dintr-un sud. – Mara!, am strigat, ?i strig?tul a început
s? r?d? ca ?i când dinadins n-ar fi vrut s? fie auzit,
?i râsetul strig?tului meu a început s? râd? ca un clovn,
?i dincolo de râsetul strig?tului meu, dincolo de viclenia lui de clovn,
alte ?i alte ?i alte râsete s-au pr?v?lit peste mine ca o zgur?.
ca o ploaie de sâni într-o g?leat? de gur?.
ca un copil, împiedicându-se, peste bordur?. – Mara!
am strigat eu iar??i, ?i undeva, dincolo de undeva,
Mara s-a întors c?tre mine ?i dincolo de zâmbetul ei
din spatele zâmbetului ei, mi-a zâmbit.
zâmbetele ei s-au ascuns, pe rând, unele în spatele altora, la infinit. –
nu te întoarce, am strigat, tremurând, obosit; îns? era prea târziu,
era ca ?i când, de nic?ieri,
Orfeu ?i-ar fi întors capul ?i m-ar fi privit.
Trimite si tu o poezie de dragoste! Trebuie sa iti creezi un cont pe site-ul oficial de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii de dragoste" vor aparea pe acest site.