într-o alt? veron?
Colectia: Poezii de Dragoste
malul t?u îmi las?-n râul umflat p?rul
gust p?mântul din tine s?rat de la lacrimi
?i-ai dat veron? c-un parfum pe mormânt
nu ?tiu de ce te faci mai v?ratic
tu cetate inventat? doar s? rezi?ti
capul mi-l pui în poal?-?i pe canapeaua de ape
îl mângâi îl strângi îl iube?ti ca pe-un fiu
veron? simt c? întregul meu chip
o s? încremeneasc? între coapsele tale
precum chipul lui Christ
Acest poem a fost adineauri un vis ce nu era al meu. Sim?eam pe la cinci jum?tate ante meridiam c? totu?i m-ai mângâia pe p?r. Nu te vedeam. Îns? durerea, brusc, m-a f?cut s?-l imaginez pe Eminescu p?strând ultima imagine a vie?ii, care r?mâne definitiv – cum î?i spun totu?i cei care nu cred în rai sau iad. Capul lui Eminescu în mai 1889, capul de-o piatr? meteor lovit. Capul s?u luat în poale de Vera, pe-o canapea. L?sat s? se îngroape în mirosul corpului gol, în alcovul ei de patimi bine strunite. A?a c? palma ta blând? î?i mai trece degetele prin distan?ele care ne separ?, poate pe veci?
Trimite si tu o poezie de dragoste! Trebuie sa iti creezi un cont pe site-ul oficial de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii de dragoste" vor aparea pe acest site.