Scrisoare de la mare adâncime
Colectia: Poezii de Dragoste
De ce nu întrebi
valurile sau praful stâncii
despre minele plantate ?!
?i-or fi îngropat departe... clipele –
siguran?a de grenad?
ce-i amorseaz? vremii fluxul ?
Cununa capului meu,
degetele ie?ind din piept îmi spun
istoria adânc, dinspre unghia
micii aripi de mister venit dintru înalt
pân’ la tavanul trupurilor
albastru-verde asudat.
Da, eu sunt ultimul calcan!
Picioarele-mi de oase,
mult mai arse decât Luna setei mele
se strâng spre malul plajelor
precum algele îmbalotate de curent.
***
Sunt calcanul casei...
Spatele din bronz
(sabie incizat? la mâner, pl?sele
cu nasturi sau ventuze)
mi-l retezi deasupra
în platoul cu l?mâie,
ca s?-?i plac? vinul Sarica –
mai nou, albul Byzantion.
Atunci descoperi cum
gustul în rostogoliri,
cum voia mea de-a merge paralel
deodat? le transmit prin corpul t?u :
s?rutat pân’ la oase de ?ambal
m? furi?ez alunecând spre piept –
unde sim?i c? deschid ?i iar închid,
succesiv, tunelul pulsiunii,
cu sistolele, diastolele trepidant.
P. S. Bra?ele pu?in îmbr??i?eaz?,
nasul de-abia m? inhaleaz?,
limba acum m-atinge moale,
din?ii o leac? mi se-nfig în carne,
gâtul apreciaz? buc??ile crocante –
chipul vie?ii tale este
trupul meu ce în sfâr?it,
mi l-ai p?truns, f?cându-m? iar??i
omul adâncurilor!
Trimite si tu o poezie de dragoste! Trebuie sa iti creezi un cont pe site-ul oficial de Poezie Romania si textele tale incadrate ca "poezii de dragoste" vor aparea pe acest site.